Ziua 1 ~ Cred
Sunt om... Sunt fata care se pierde prin amfiteatre și prin cuvinte, sunt fata care așteaptă un tren într-o gară mult prea aglomerată, sunt nebuna care încă vede latura frumoasă a lucrurilor... și a oamenilor, sunt criticul care nu va ierta nici măcar un strop de răutate; sunt acel om simplu care încă speră... care speră asemenea orbului convins că va găsi lumina.
Voi deveni ceea ce las în urmă; un pumn de idei clădite din fire de nisip pe o plajă pustie... idei ce vor ajunge la tine pe aripile unei brize.
Nu sunt ateu. dar nici un om care urmează drumul unei religii nu sunt - eu cred. Eu cred și voi deveni Credința mea. Eu cred și Credința mea e Calea mea.
Cred în oameni frumoși, în Adevărul îngropat adânc în Mintea Universală... Cred că frumosul din noi e asemenea fulgilor de nea ce revin regulat pentru a purifica tot ceea ce călcăm noi, bietele ființe neștiutoare, în picioare.
Cred în mine însămi mai mult decât în icoane; decât în Dumnezeu. Poate sunt o păcătoasă, dar știu că eu însămi sunt rodul muncii Lui și îmi e firesc să mă îndoiesc și să mă întreb. Deci cred în munca acestui atotputernic Dumnezeu, în faptele Sale... Oare nu aceasta este Adevărata Credință - Să crezi în Tine mai presus de orice?!
Cred cu convingere că mai exista oameni care pot oferi sprijin în schimbul unui „Mulțumesc!”; dacă eu pot face asta, o poate face oricine. Cred cu convingere că bunătatea este o stare de spirit și că încă îi e firesc omului să fie bun.
Cred cu tărie în libertate! Nu există zid care nu poate fi zdrobit din temelie. Nu există constrângere din ghearele căreia nu se poate scăpa. Nu există lipsă a libertății atâta timp cât lupți responsabil pentru ceea ce gândești, pentru ceea ce dorești, pentru speranțe. Ai dreptul să te opui la orice idee și circumstanță, cu condiția de a-ți asuma faptele. Ce vrei mai mult de atât?! Ești liber să mergi împotriva furtunii; ești singurul care își poate constrânge această forță.
Cred că nu e nimic pe lume care să se petreacă fără motiv. Coincidențele sunt o poveste de adormit copiii pe care am cladit-o noi înșine din dorința nevinovată de a ne ușura existența. Totul se petrece cu un motiv. Noi ne-am cunoscut dintr-un motiv pe care poate că nu îl vom afla niciodată; ieri a nins dintr-un motiv care ne e străin, dar lucrurile străine nouă nu sunt cu mai puțin concrete decât celelalte. Abia când vom căuta înțeles lucrurilor aparent neînsemnate din jurul nostru viața va căpăta sens.
Cred că cel mai mare secret al omenirii se adăpostește în arta detaliilor și mai cred cu desăvârșire că nu trebui dezlegat. Suntem datori vieții să construim drumuri prin beznă și pentru fiecare mister elucidat să deschidem calea către un altul și mai mare.
Eu cred și aceasta este Credința mea și Credința mea este Calea mea, iar acesta este contextul în care îmi voi duce zilele...
Comentarii
Trimiteți un comentariu