Sunete

Milioane de sunete băteau la ușă...

cu zgomot și jale.

Voiau să li se deschidă,

dar nimeni nu găsea cheia...

Era o cheie mică, veche, ruginită,

însă imposibil de înlocuit

și greu de imitat...

o cheie perfectă într-o lume haotică,

o cheie aurie într-o lume gri,

o cheie pe care n-o găsea nimeni...

Așteptau ele jucând hora

pe baladele nepăsării

și pe serenadele vântului, și -

se făceau cuvinte.

Cuvinte frumoase și cuvinte urâte.

Cuvinte scrise frumos și cuvinte mâzgălite.

Dar oricum s-ar fi arătat,

nimeni nu privea pe fereastră

către ele,

așa că s-au strâns în file de carte

și au fugit pe rafturi,

rafturi maronii de bibliotecă,

odihnindu-se în pace.