Suntem oameni... Avem calități, abilități, aptitudini, talente... și defecte. Avem multe defecte... prea multe, dar așa suntem noi... Suntem oameni...
Știm atat de multe, fiecare altceva... Gândim diferit fiindcă nu suntem la fel... fiindcă suntem speciali, fiecare in felul nostru. Învățăm unii de la alții și ne învățăm unii pe alții și trăim împreună și avem atâtea relații cu cei din jurul nostru pe care nu le realizăm. Nu putem trăi fără cei din jurul nostru... suntem un sistem fizic în continuă căutare de echilibru. Tot ceea ce facem influențează fiecare atom, fiecare moleculă, fiecare fracțiune de materie care ne înconjoară. Undele fiecărui sunet modifică balanța în căutarea altei poziții de echilibru... Și totuși trăim în haos... În haos pur...
Uităm să apreciem, să acceptăm, să respectăm ... cel mai important... Să respectăm pe cei din jurul nostru, să avem bun simț și spirit diplomatic. Să fim buni ! Haideți să fim buni... mai buni ! Aruncăm cu vorbe și criticăm cu răutate... și respingem critica pozitivă. Am ajuns să fim rai, uitând arta de a fi om, de a fi cineva, nu ceva. Avem fețe crispate și criticăm defectele altora, ne criticăm pe noi prin critica noastră și uitam sa fim oameni. Cinste celor ce critica știind să critice... Cinste celor ce spun ceva cu un gând bun, nu din răutate... Cinste celor ce recunosc adevărurile dureroase și celor ce au curajul să le spună, dar știu cum să o facă. Cinste celor ce știu să respecte, ei merită respectul tau. Cinste celor ce au darul diplomației și al bunului simț, celor ce știu să spună frumos adevăruri urate, și rușine celor ce aruncă urât minciuni frumoase !
Nu mai știm să ajutăm, să acordăm atenție, să dăm timp. Avem idealuri și le urmăm cu sfințenie, fără a ne opri să răsuflăm, să salutăm, să mulțumim, să dăm o mână. Jos pălăria înaintea celor care își amintesc ultima dată când au întins o mână fără a aștepta o mulțumire, o răsplată, fără a arunca un reproș. Jos pălăria celor ce își amintesc ce înseamnă să fim oameni... E un dar Sfânt. Nimeni nu te învață să fii om, doar conștiința ta. Cu umanitatea te naști și crești, până ți-o distruge mediul, până ți-o distrugi tu. Poți să îmbătrânești cu bunătatea unui copil în suflet, sau poți privi peste băncile școlii pe cei ce au nevoie de ajutorul tău și nici măcar nu au curajul să ți-l ceară, fiindcă tu trăiești în lumea ta, în care te vezi superior. Toți greșim așa măcar o singură data, măcar pentru o clipă, fiindcă suntem oameni. Toți avem defecte, dar oare observăm? Oare ne vedem și pe noi înșine?
Ne-am obișnuit să jignim fără milă, să punem tot răul din jurul nostru pe seama celorlalți, să găsim vinovat în aproapele nostru, să aruncăm cuvinte peste mulțime din pluta în care ne-am cocoțat ca niște gaițe amărâte văzându-ne superiori. Am uitat să fim modești și, nătăfleții de noi, nu înțelegem că valorile noastre trebuie recunoscute de cei din jurul nostru, nu de noi. Superioritatea nu-i o valoare, e un defect, dacă, în loc să ne fie recunoscută, ne-o autoproclamăm. În acele situații nu suntem superiori, suntem doar niște nătărăi fără valori și fără principii. Avem noi principii?! Care ne sunt principiile, când aruncăm cu otravă în jurul nostru?! Cât timp ne trebuie să realizăm că suntem centrul universului nostru propriu pe care îl influențăm prin acțiunile noastre?! Cât timp, oameni buni, că nu avem timp?! Chiar nu vedeți că timpul zboară pe lângă noi când pierdem vremea unflandu-ne în pene ca niște curcani la paradă?!
Cine vrei să fii? Te-ai gândit măcar o clipă la omul care ar trebui să fii? La persoana demnă de respect care ai putea fii? La umanitatea pe care ai putea să o valorifici?
Tu cine vrei să fii?! Te-ai gândit, ți-ai ales valori, principii, modele?! Ai ascultat ceva din romanele pe care ți le strigă conștiința zi de zi?! ... sau ai pierdut-o și pe ea?!
Alege cine vrei să fii! Timpul nu așteaptă niciodată... Și noi suntem oameni... suntem doar oameni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu