Ești tu... În spatele milioanelor de forme existențiale ale personalității tale ești acel tu pe care nimeni altcineva nu l-a cunoscut vreodata.
Alergi mereu prin spatele unor măști care nu sunt nimic mai mult decât scindări ale tale îmbrăcate în veșminte străine, îmbraci costume colorate pentru a imita mulțimea și spui mereu ceea ce crezi că trebuie să se audă. Te-ai învățat să fii cine vor alții să fii, Te-ai învățat să îi imiți pe cei pe care îi vezi superiori, te-ai învățat să te ascunzi pe tine în spatele multiplelor aparențe. Mai știi cine ești tu?
Te recunoști atunci când sufletul tău evadează și se dezlănțuie? Atunci când discuți cu cineva și, brusc, nu mai vrei să te ascunzi în spatele aparențelor?!
Cu toate acestea încă ești tu! În adâncul tău ești acea unică sclipire, acea inexplicabilă existență nonmaterială care te definește. Înăuntrul tău încă se ascunde propriul tău Univers clădit de tine. Trăiești romanul tău văzut prin ochii tăi și constați cu bucurie și tristețe, cu mulțumire și dezamăgire că perspectiva ta asupra existenței e diferită față de a tuturor.
Ești nebun... De multe ori ești un nebun pentru simplul fapt că un lucru e la fel pentru o întreagă mulțime și diferit pentru tine. Ești un nebun pentru simplul motiv că te afli în mulțime și toți din jurul tău văd acel ceva din fața voastră într-un mod, în timp ce tu observi alte detalii ce modifică total ecuația. De atâtea ori micile detalii și logica ta unică te fac să vezi lucruri, să înțelegi fapte, să intuiești stări pe care alții le neglijează. Așa ajungi să trezești uimirea în oameni, să îi faci să nu te creadă până la proba contrarie. Alteori ești pierdut în lumea ta și vezi cum cei din jurul tău observă lucruri, cum unele raționamente neînțelese duc la soluții clare și realizezi că tu nu înțelegi, că în ignoranța ta ești un prost.
Milioanele de particule abstracte care împletesc personalitatea ta alterează și se înlocuiesc unele pe altele și se îmbină cu exteriorul, astfel scoțând la iveală ceva nou clipă de clipă. Sunt zeci de persoane în jurul tău și pentru fiecare tu ești puțin diferit... sau mai mult. Nici măcar tu nu te cunoști atom cu atom, moleculă cu moleculă... Cum să te cunoască altul?! Cum să te arăți la fel tuturor?!
În esență suntem aceiași, nu contează cum și de unde privești, în shimb, ne diferențiază ostentativ micile detalii aparent nesemnificative. Spunem mereu: „Cât de mult seamănă cu părinții lor! Gândim la fel! Parcă suntem gemeni!" si multe altele... Ne facem imagini de ansamblu pentru tot ceea ce există, desenăm coperti și punem etichete, și, astfel, am dat naștere tipologiilor, și punem oamenii pe categorii și îi vedem la fel, și îi judecăm pe unii după faptele altora... Oh! Și cât ne mai place! ...
O facem des... O facem inconștient fiindca suntem așa grăbiți și ne plângem că timpul se scurge așa vioi și n-avem timp nici pentru noi... Când să deschidem cartea altuia?!
Și, uneori, un el, sau un eu, sau un tu se face auzit în masa de oameni și toți îl privesc... E un nebun! Cine e el să schimbe ceva, să spună ceva, să facă ceva? Cine e el să modifice ecuația? E un nebun... un neînțeles, poate un geniu, poate un simplu om mic cu idei mari... un cineva... un oarecare... un nebun... un nebun fiindcă „nebun" scrie pe eticheta coperții lui, fiindcă mulțimea n-are timp nici pentru prima pagină.
Și așa suntem toti... Măcar o dată în viață suntem nebuni... Măcar o data în viață ne trăim propria nebunie la intensitate maximă...
Cu toții suntem nebuni, dar puțini cunoaștem arta de a fi nebun, de a alege să nu fi ca restul...
Comentarii
Trimiteți un comentariu