Să povestim...
Să amintim...
Încep eu. Cândva ploua torențial
pe străzi pustii de soare
și noi dansam în ploaie,
dansam râzând cu poftă.
Cândva înfloreau pomii
alb-roz ș-atât de pur
și teii străjuiau un drum acum uitat,
un drum ce altădată
scăldat în raze viu era.
Cândva stăteam sub lună
și tot spuneam povești
cu fire verzi de iarbă
legam secrete mii
ascultând în taină
al greierilor glas.
Cândva ningea cu visuri
și alte basme dulci,
și noi, visând cu gândul,
pluteam cu elefanții pe gheme mici de pluș.
Cândva era așa... și ce ne mai distram...
Acum, o amintire imi bate lin la geam.
Comentarii
Trimiteți un comentariu